Hărțuirea la locul de muncă poate îmbrăca numeroase forme, iar hărțuirea morală duce la deteriorarea condițiilor de muncă ale victimei sau chiar la compromiterea carierei sale. Hărțuirea poate apărea inclusiv într-un schimb de mesaje sau în mesajul profund ofensator transmis printr-un e-mail de către un superior sau un alt angajat, precum într-o situație pe care o întâlnim în această speță: într-un e-mail adresat petentului (salariatul lezat) și colegilor săi, fostul șef al unei instituții l-a numit și l-a acuzat pe acesta dintâi că este un „interlop”, „șantajist”, „personaj dubios”, „impostor”, „laș” ș.a. asemenea, în legătură cu o cercetare disciplinară care-l viza pe petent ca urmare sesizării formulate de fostul șef.
Astfel, CNCD a considerat că situația a fost una de hărțuire, ca formă de discriminare – apelativele folosite în acel e-mail, în contextul în care au fost făcute, fiind de natură să îi lezeze demnitatea petentului, și să îl supună unui tratament intimidant, ostil, degradant şi umilitor în faţa celor peste 80 de colegi de serviciu.
Desigur, în astfel de situații, și contextul faptelor este deosebit de important – petentul a fost acuzat, în acel e-mail, că a răspândit la alte instituții publice informația că salariile în instituția (CNSC) sa sunt prea mari și, din cauza aceasta, n-a mai putut interacționa cu colegii săi ulterior acelui e-mail: „prin acţiunea de jignire şi de imputare a celor afirmate în întregul spaţiu public al Consiliului, reclamatul a reuşit să contureze, în opinia colectivului, o percepţie negativă asupra petentului şi să îi provoace nelinişte şi suferinţe interioare”. Autorul e-mailului, fostul șef al acelei instituții, ar fi contribuit, așadar, la linșarea publică a angajatului său.
Hărțuirea este interzisă și sancționată și prin Codul muncii, și prin OG nr. 137/2000. În plus față de Codul muncii, OG nr. 137/2000 mai prevede și conceptul de hărțuire morală la locul de muncă, de sancționarea acestor fapte ocupându-se CNCD, iar nu inspectorii de muncă. Ordonanța sancționează expres orice hărțuire la locul de muncă comisă de către un angajat – cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.
În schimb, angajatorul care nu ia măsuri pentru a preveni și combate hărțuirea riscă amenzi între 30.000 și 50.000 de lei. Iar dacă stabilesc reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne salariaţii să comită fapte acte de hărţuire morală la locul de muncă, amenzile aplicabile sunt în cuantum de 50.000 până la 200.000 de lei. Mai mult decât atât, CNCD poate obliga angajatorii la plata unor despăgubiri pentru angajaţii care au fost victimele hărţuirii morale la locul de muncă, iar cei care nu vor da banii celor vătămați riscă amenzi și mai mari – între 100.000 la 200.000 lei.
Hărțuirea la locul de muncă poate îmbrăca numeroase forme, iar hărțuirea morală duce la deteriorarea condițiilor de muncă ale victimei sau chiar la compromiterea carierei sale. Hărțuirea poate apărea inclusiv într-un schimb de mesaje sau în mesajul profund ofensator transmis printr-un e-mail de către un superior sau un alt angajat, precum într-o situație pe care o întâlnim în această speță: într-un e-mail adresat petentului (salariatul lezat) și colegilor săi, fostul șef al unei instituții l-a numit și l-a acuzat pe acesta dintâi că este un „interlop”, „șantajist”, „personaj dubios”, „impostor”, „laș” ș.a. asemenea, în legătură cu o cercetare disciplinară care-l viza pe petent ca urmare sesizării formulate de fostul șef.
Astfel, CNCD a considerat că situația a fost una de hărțuire, ca formă de discriminare – apelativele folosite în acel e-mail, în contextul în care au fost făcute, fiind de natură să îi lezeze demnitatea petentului, și să îl supună unui tratament intimidant, ostil, degradant şi umilitor în faţa celor peste 80 de colegi de serviciu.
Desigur, în astfel de situații, și contextul faptelor este deosebit de important – petentul a fost acuzat, în acel e-mail, că a răspândit la alte instituții publice informația că salariile în instituția (CNSC) sa sunt prea mari și, din cauza aceasta, n-a mai putut interacționa cu colegii săi ulterior acelui e-mail: „prin acţiunea de jignire şi de imputare a celor afirmate în întregul spaţiu public al Consiliului, reclamatul a reuşit să contureze, în opinia colectivului, o percepţie negativă asupra petentului şi să îi provoace nelinişte şi suferinţe interioare”. Autorul e-mailului, fostul șef al acelei instituții, ar fi contribuit, așadar, la linșarea publică a angajatului său.
Hărțuirea este interzisă și sancționată și prin Codul muncii, și prin OG nr. 137/2000. În plus față de Codul muncii, OG nr. 137/2000 mai prevede și conceptul de hărțuire morală la locul de muncă, de sancționarea acestor fapte ocupându-se CNCD, iar nu inspectorii de muncă. Ordonanța sancționează expres orice hărțuire la locul de muncă comisă de către un angajat – cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei.
În schimb, angajatorul care nu ia măsuri pentru a preveni și combate hărțuirea riscă amenzi între 30.000 și 50.000 de lei. Iar dacă stabilesc reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne salariaţii să comită fapte acte de hărţuire morală la locul de muncă, amenzile aplicabile sunt în cuantum de 50.000 până la 200.000 de lei. Mai mult decât atât, CNCD poate obliga angajatorii la plata unor despăgubiri pentru angajaţii care au fost victimele hărţuirii morale la locul de muncă, iar cei care nu vor da banii celor vătămați riscă amenzi și mai mari – între 100.000 la 200.000 lei.
